De mic a fost copil muncitor. Asculta de părinţi, dar lui cel mai mult dintre toate îi placea să grijească animalele, daca erau bolnave, sau oamenii în suferinţă. De mic a simţit treaba asta... Apoi, prin clasa a VI-a, a cunoscut un bătrân din satul apropiat, Godineşti, care învăţase în război, tehnici de masaj de la nemţi.
„M-am tot dus pe la el şi mă uitam ce şi cum face. Veneau unii, ba cu umărul dislocat, ba cu dureri la încheieturi... Da' era un om mai urăcios mosu' din Godineşti, nu îi plăcea să arate prea multe la alţii, ţinea numa' pentru el. Când am crescut un pic mai mare şi am mai prins şi eu meserie, m-am dus iară la el - avea deja 85 sau 86 de ani şi iarăşi l-am întrebat una-alta, da' el atâta mi-a zâs: "Lasă, că de-amu ştii tu mai mult ca mine!"”.