marți, 31 ianuarie 2012

Vraciul din Bucovina

De mic a fost copil muncitor. Asculta de părinţi, dar lui cel mai mult dintre toate îi placea să grijească animalele, daca erau bolnave, sau oamenii în suferinţă. De mic a simţit treaba asta... Apoi, prin clasa a VI-a, a cunoscut un bătrân din satul apropiat, Godineşti, care învăţase în război, tehnici de masaj de la nemţi. 

„M-am tot dus pe la el şi mă uitam ce şi cum face. Veneau unii, ba cu umărul dislocat, ba cu dureri la încheieturi... Da' era un om mai urăcios mosu' din Godineşti, nu îi plăcea să arate prea multe la alţii, ţinea numa' pentru el. Când am crescut un pic mai mare şi am mai prins şi eu meserie, m-am dus iară la el - avea deja 85 sau 86 de ani şi iarăşi l-am întrebat una-alta, da' el atâta mi-a zâs: "Lasă, că de-amu ştii tu mai mult ca mine!"”. 

N-avea mai mult de 15 ani pe atunci. Prima dată când a făcut masaj, a văzut oameni cu picioare luxate, deplasate şi le-a chemat la el, şi cum a făcut masaj, i-o şi trecut! După ce a terminat armata, Dumnezeu i-a scos în cale lui Grigore un alt om cu darul lecuirii. Deja atunci se vorbea în sat: „Să vezi tu ce tămăduitor o să iasă din Grigore!”. Curios din fire, tânărul Grigore a continuat să citească, să fie la curent. Între timp şi-a descoperit harul de a face oamenii fericiţi, şi ca urmare a învăţat şi folosirea magiei în acest scop. Oamenii erau suspicioşi la început, dar cand au văzut rezultate, atunci mai mergeau la el. 

Anii au trecut peste el, dar mâinile lui de ţăran, muncite atâta amar de ani, par acum degete de pianist. Are ochii aproape închişi, ca un virtuoz în tranşă. E plin Buda Mare de poveşti cu minunile făcute de nea Grigore. Este pilda cea mai bună, că harul nu o au numai cei învăţaţi. Să nu uităm ca şi Iisus a fost crescut de un tâmplar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu